Evoluția Orașelor (4)

Când au apărut gardurile în istoria civilizației actuale? Gardul este manifestarea fizică a unei stări interioare de separare, însingurare, de delimitare, de închidere și ocultare a ceva, de ceva. Este expresia materială a pierderii stării interioare de Armonie cu Întregul. Aceasta s-a manifestat de timpuriu în istoria noastră. Dacă observăm unele triburi din Africa și America de Sud vedem că la unele, aceste împrejmuiri lipsesc cu desăvârșire iar la altele se află într-un stadiu incipient. Omul a pierdut starea de Comuniune cu Firea Înconjurătoare, cu semenii, cu toate celelalte Ființe.

Gardul a evoluat de la niște nuiele împletite sau plante cu spini prin care nu puteau trece animalele sălbatice pentru a ajunge la cei din interior și la culturile agricole, la ziduri din cărămizi arse la soare și piatra. Gardurile devenite ziduri s-au construit din ce în ce mai groase și mai înalte ținând pasul cu evoluția armelor. Au apărut apoi granițe între vorbitori de limbi diferite, de religii diferite, dublate de sisteme complicate de supraveghere. Oamenii s-au împărțit pe rase, etnii, sisteme politice, religii, culturi și odată cu aceste diferențieri, gardurile au crescut ca importanță și s-au extins. Au căpătat forme noi, imateriale care se numesc zone de influență politică, economică, religioasă. Dar Adevărul este că toate interesele sunt economice, dincolo de denumiri și declarații.
Ca să apere tot ce ține de proprietatea din interiorul gardurilor de orice fel și să aducă în interiorul proprietăților cât mai multe bogății, oamenii au inventat tâlhăria numită blând război. Au inventat ideologii care se vor atotcuprinzatoare și umanitare, au inventat sisteme politice și democrația – adică „puterea poporului”, a tuturor oamenilor dintr-o incintă împrejmuită cu un gard fizic numit graniță sau cu un gard mai subtil numit sistem de valori, sistem politic, religios. Adică, sitem dogmatic. Iar dogmele odată inițiate au o evoluție galopantă, incontrolabilă.

Oricum i-am spune unui război și orice motive am inventa pentru a-l declanșa, acesta are doar cauze economice. Fie că vrem să luăm teritoriul sau bogățiile altui popor, să-i exportăm sistemul nostru politic sau să-i distrugem infrastructura pentru a depinde de noi în viitor, tot tâlhărie se numește pentru că îi luam ceva ce îi aparține împotriva voinței lui sau cunoștinței de cauză, Spațiul Vital în care ăși produce hrana și își crește copiii. Când poporul se trezește din hipnoză folosim forța brută.

Oamenii se străduie să demonstreze că gardurile-granițe au fost dintotdeauna pe traseele care-i interesează acum și sunt dispuși oricând să falsifice istoria pentru a mai câștiga o suprafață de teren, eventual o țară. Teritoriile sunt revendicate pe toate criteriile posibile, etnice, religioase, rasiale și nu de puține ori se ajunge la conflicte armate care distrug practic, exact obiectul revendicării și produc zeci de mii de victime. Uneori milioane. Dar se pare că asta nu mai contează în economia intereselor financiare. Satisfacerea instinctului teritorial s-a produs. Orgoliul este satisfăcut. Am arătat tuturor ce muschi avem și le-am dat și un avertisment pe față cu ocazia asta: „Cine-i urmatorul? Cine are o opinie diferită de a invingătorului este deja dușman și se presupune că îl simpatizează pe învins. Cine nu este cu noi, este împotrivă! Așa că, fii atent! Tu urmezi!”

Și cum totul în Uni-Vers se supune Legii Holo-Fractale, adică, ce este în macro este și în micro și invers (acest „invers” este foarte important dacă vrem să depășim acest stadiu), oamenii au ajuns să-și dea cu toporul în cap și să se împungă cu furca pentru că vecinul a construit gardul cu cinci centimetri în proprietatea lui. Stupiditatea desăvârșită constă în primul rând în Adevărul de necontestat că acel teren va fi în același loc și peste un milion de ani și la fel de insensibil la conflictele absurde dintre două viețuitoare sau grupuri de viețuitoare (primitive) autonumite oameni. Pentru terenul în cauză, pierderea tempoară a Armoniei de către oameni și conflictele lor prostești, sunt doar scântei în noapte. Mai exact, în plin Soare. Ca și cum a-i aprinde un chibrit pe suprafața Soarelui.

Legea Absurdului a cuprins omenirea și este creația propriilor noastre minți. Ne urâm și ne ucidem între noi pentru ce nu putem deține, pentru ce este absurd să credem că putem deține. Situația nu se va îmbunătăți până când nu vom face un salt evolutiv în Conștiință. Iar saltul nu poate fi declanșat din nimic. Saltul înseamnă Educație, Autocunoaștere, Experimentarea Interiorului propriei Fiinte, Acceptare. Înseamna Viață în Armonie cu Uni-Versul, Respect pentru tot ceea ce există, Compasiune pentru fiecare Ființă, Înțelepciune – Calea Înțelegerii fiecărui fenomen atât din punct de vedere știintific cât și spiritual în mod nemijlocit. Și mai presus de orice, înseamnă Armonie – calitate superioară a Vieții dobândită ca efect al trăirii Iubirii și Respectului. Iubirea se învață și nu se referă la o persoana de alt gen sau la o rudă. Iubirea este o experiență interioară care odată trăită nu te mai părăsește niciodată și generează Energia Subtilă nelimitată a Inimii către exterior. O recunoști imediat în mod direct, nemijlocit.

Filozofia paguboasă a gardului va dispărea cu siguranță doar că, va mai dura o vreme, poate cincizeci de ani, poate mai puțin – dacă nu ne autodistrugem între timp. Sau poate găsim totuși în Inima noastra o scurtatură… Dacă am desființa doar gardurile care delimitează spațiile verzi din jurul blocurilor de locuințe din toată țara – care oricum arată oribil și este o masură neplacută la vedere a nivelului de Cultură și de Conștiință – am obține o sursă importantă de oțel pentru lucrări cu adevărat necesare. Deocamdată se înlocuiesc cu unele noi din plasă bordurată… Cred că soluția aleasă – pe lângă inutilitatea absolută – este mai scumpă și fără niciun rost. Mult mai util fi să se investească acești bani publici în Educație.

Un gard viu, din arbuști ale căror fructe sunt comestibile este infinit mai util, plăcut și se poate realiza prin voluntariat. Recunosc că este imposibil să scoți din mintea oamenilor ideea de gard în sine, de separare, însingurare, de delimitare, de închidere și ocultare a ceva, de ceva. Este un Salt în Conștiință pe care fiecare îl poate face în interiorul său atunci când este pregătit să treacă pe un nivel superior de înțelegere a Tainelor Vieții și ale Uni-Versului. Odată făcut acest salt, lumea noastră va arătă complet diferit, atât cea interioară cât și cea care ne înconjoară. Orașele noastre vor arăta diferit. O Lume Nouă, frumoasă, primitoare, abundentă, prosperă, armonioasă și iubitoare.

Paul Buică